Familia în fața schimbării

Fiecare familie are un echilibru aparte care hrănește și susține. Viața înseamnă însă schimbare, iar uneori acest echilibru se rupe.

Unele evenimente nu i se întâmplă unui singur om, ci întregii familii. O boală, o pierdere, un copil care intră în adolescență, perspectiva unui divorț: fiecare dintre ele schimbă felul în care familia funcționează, cine are grijă de cine, cine vorbește și cine tace, ce se poate spune și ce rămâne nespus. Familiile fac față, de cele mai multe ori, surprinzător de bine șocurilor, dar costul psihic al schimbării rămâne adesea nevăzut și, de aceea, nevindecat. A-l pune în cuvinte, împreună, este primul pas către un nou echilibru.

Arii de lucru

Copilul

Într-o familie organizată în jurul greutăților și al urgenței, există aproape întotdeauna un copil care „strigă” și unul despre care se spune că „e bine”, pentru că a înțeles devreme că părinții nu mai au loc pentru încă o grijă. Merită fiecare dintre ei un spațiu în care să poată spune ce acasă nu încape. Copiii poartă, fără să știe, grijile nespuse ale părinților, iar părinții văd uneori în copil o parte din ei înșiși pe care nu o pot accepta. E util ca părinții să vină și singuri, pentru a face conștiente aceste dinamici. Copilul →

Adolescentul

Adolescența este momentul în care copilul începe să se desprindă, iar familia trebuie să învețe să-l lase să plece fără să-l piardă. Conflictele, tăcerile, ușile închise sunt adesea semnele acestei desprinderi, nu ale unui eșec. Pentru părinți, adolescența copilului poate trezi propria lor adolescență, cu tot ce a rămas neterminat în ea. Adolescentului îi ofer un spațiu propriu, separat de părinți; părinților, un loc în care să-și poată înțelege propria neliniște. Adolescentul →

Un alt fel de a fi: neurodivergență și supradotare

ADHD, autismul, dislexia, dar și supradotarea nu privesc doar copilul: schimbă felul în care familia trăiește și se privește. Părinții oscilează între îngrijorare, vinovăție și epuizare, iar frații se pot simți lăsați în umbră. Consilierea ajută familia să înțeleagă felul diferit de a funcționa al copilului și să-i facă loc, fără ca el să devină nici „problema”, nici „mândria” casei. Neurodivergența → · Supradotarea →

Boala în familie

Diagnosticul unei boli cronice, la un copil sau la un părinte, se dă întregii familii. Rescrie rutinele, somnul, relația de cuplu și felul în care fiecare își găsește locul. Frica, vigilența și vinovăția se împart între membrii familiei. Medicul se ocupă de tratament; ce se petrece psihic cu părinții, cu copilul și cu frații rămâne, de cele mai multe ori, nerostit. Diabetul de tip 1 →

Cuplul parental

Un cuplu parental poate funcționa impecabil ca echipă logistică și, în același timp, să se fi pierdut ca cuplu. Sau părinții se pot organiza în întregime în jurul copiilor, renunțând la spațiul și la identitatea lor de cuplu. Copiii au nevoie de părinți care se sprijină unul pe altul, dar și de un spațiu al celor doi în care copiii nu au loc. Un cuplu viu îl eliberează pe copil de grija de a-și ține părinții împreună, iar faptul că părinții au o legătură a lor, din care el lipsește, îl învață că poate fi lăsat pe dinafară fără să fie pierdut și îl ajută, treptat, să se poată privi pe sine și să gândească singur. Legătura dintre părinți, oricât de slabă, rămâne importantă pentru copil și atunci când părinții sunt despărțiți. De aceea lucrez și cu părinții despărțiți, ca să-i ajut să facă față dificultăților de a fi părinte din două case și să susțină creșterea sănătoasă a copilului lor. Consiliere de cuplu → · Divorțul →

Divorțul

Cum le spunem copiilor, care este locul copilului între doi părinți, cum putem rămâne părinți fără a mai fi parteneri. Copiii suferă mai puțin din cauza despărțirii în sine și mai mult din cauza conflictului care continuă după ea, mai ales atunci când ajung mesageri sau martori ai lui. Divorțul →

Doliu și pierdere

Moartea unui membru al familiei, dar și pierderile care nu au nume: o despărțire, sănătatea pierdută, copilul sănătos pe care ni l-am imaginat, părintele care e încă în viață, dar nu ne mai recunoaște. Fiecare membru al familiei jelește în alt ritm, iar ritmurile diferite pot deveni ele însele o sursă de conflict. Copiii poartă și ei doliul, dar altfel decât adulții; uneori tac ca să-și protejeze părinții. Doliu și pierdere →

Diaspora

Mutarea în alt oraș sau în altă țară, viața între două locuri, pierderea legăturilor, schimbările financiare bruște. Sunt situații care cer familiei să se reașeze fără să aibă, de obicei, timpul necesar, iar ceea ce se pierde pe drum, un loc, o limbă, o apropiere, lasă deseori tristeți care se cer vindecate. Diaspora →

Dacă vă regăsiți aici, scrieți-mi →

Cui se adresează

Din ce se compune experiența mea

Sunt psiholog clinician (Cod RUP 36518) și psihoterapeut psihanalitic în formare.

Cum decurge

  1. Îmi scrieți prin formularul de mai jos sau pe email. Câteva rânduri sunt suficiente; nu e nevoie să explicați totul.
  2. Vă răspund în 1–2 zile lucrătoare și stabilim împreună ora primei întâlniri.
  3. Prima întâlnire, de 45 de minute, la cabinet sau online, este dedicată înțelegerii situației. Abia apoi decidem împreună dacă și cum continuăm.

Cadrul de lucru

Ședințele au 45 de minute și se desfășoară la cabinet sau online. Prima întâlnire este dedicată înțelegerii situației familiei și stabilirii împreună a formei de lucru potrivite: individual, în cuplu sau alternativ. Tarif: 250 lei / ședință; 200 lei / ședință pentru familiile care se confruntă cu boala cronică a unui copil.

Prima întâlnire

Scrieți-mi câteva rânduri despre ce vă aduce. Nu e nevoie să explicați totul.

Datele sunt folosite doar pentru a vă răspunde. Nu e nevoie să scrieți pe larg sau să îmi dați detalii personale. Politica de confidențialitate

Sau scrieți-mi direct la radutudorache@protonmail.com.

Intervenția psihologică însoțește tratamentul medical, nu îl înlocuiește.

Scrie-mi