Psiholog pentru copii și părinți · București și online
Copilul
Un copil nu poate spune întotdeauna în cuvinte ceea ce trăiește. Uneori o spune prin corp, prin joc, prin comportament.
Copiii trec prin schimbări pe care nu le-au ales și în fața cărora nu au niciun cuvânt de spus: un frate nou, o mutare, o boală în familie, părinți care se despart, o pierdere. Ceea ce nu poate fi spus se arată prin somn agitat, dureri de burtă, crize, retragere, note care scad brusc sau, dimpotrivă, printr-o cumințenie excesivă.
Lucrul cu un copil începe cu părinții. Împreună înțelegem ce se petrece și hotărâm dacă ajută mai mult întâlnirile cu copilul, întâlnirile cu părinții sau ambele.
Arii de lucru
Copilul care „strigă” și copilul care „e bine”
Într-o familie organizată în jurul unei urgențe, există aproape întotdeauna un copil care „strigă” și unul despre care se spune că „e bine”. Nu cere nimic, nu face probleme, ajută. Este copilul care a înțeles devreme că părinții nu mai pot duce încă o grijă. Consilierea îi oferă un spațiu în care poate spune ceea ce acasă îi e greu să spună.
Schimbările din familie
Nașterea unui frate, mutarea, divorțul părinților, boala sau moartea cuiva apropiat. Copiii simt schimbările înainte ca cineva să le explice, iar tăcerea adulților îi lasă să și le explice singuri, uneori în moduri care îi rănesc mai mult decât lasă să se vadă. Divorțul → · Doliu și pierdere →
Frica, furia, tristețea
Crizele de furie, fricile care nu trec, tristețea fără un motiv vizibil. La copii, emoțiile trec adesea prin corp și prin comportament înainte de a găsi cuvinte. Jocul și desenul sunt, pentru un copil, felul firesc de a spune ce nu poate spune în cuvinte.
Școala și ceilalți copii
Dificultățile de adaptare, excluderea, bullyingul, refuzul de a merge la școală. Lucrăm atât cu trăirea copilului, cât și cu poziția părintelui în raport cu aceasta. Uneori, în spatele dificultăților de la școală se poate afla un copil neurodivergent sau un copil supradotat. Neurodivergența → · Supradotarea →
Copilul cu o boală cronică
Când boala cere control permanent, copilul are nevoie și de un loc în care să fie mai mult decât un pacient, în care faptul că viața lui e diferită să poată fi înțeles, plâns și acceptat. Diabetul de tip 1 →
Părinții
Vinovăția, oboseala, dezacordul dintre părinți despre ce este „prea mult” sau „prea puțin”. Uneori, cel mai util lucru pentru un copil este ca părinții lui să fie, ei înșiși, ascultați. Winnicott vorbea despre părintele „suficient de bun”: nu perfect, ci prezent, capabil să greșească și să repare.
Dacă vă regăsiți aici, scrieți-mi →
Cui se adresează
- Părinților — individual sau împreună, pentru a înțelege ce trăiește copilul lor
- Copiilor — întotdeauna cu acordul și cu implicarea părinților
Din ce se compune experiența mea
Sunt psiholog clinician și psihoterapeut psihanalitic în formare.
Cum decurge
- Îmi scrieți prin formularul de mai jos sau pe email. Câteva rânduri sunt suficiente; nu e nevoie să explicați totul.
- Vă răspund în 1–2 zile lucrătoare și stabilim împreună ora primei întâlniri.
- Prima întâlnire, de 45 de minute, la cabinet sau online, este dedicată înțelegerii situației. Abia apoi decidem împreună dacă și cum continuăm.
Cadrul de lucru
Ședințele au 45 de minute. Prima întâlnire este întotdeauna cu părinții, la cabinet sau online; apoi stabilim împreună forma de lucru. Tarif: 250 lei / ședință.
Prima întâlnire
Scrieți-mi câteva rânduri despre ce vă aduce. Nu e nevoie să explicați totul.
Sau scrieți-mi direct la radutudorache@protonmail.com.
Consilierea psihologică nu înlocuiește consultul medical sau psihiatric pediatric atunci când acesta este necesar.