Psiholog pentru adolescenți și părinți · București și online
Adolescentul
Când copilul începe să se desprindă, iar familia trebuie să învețe să-l lase să plece fără să-l piardă.
Adolescența este o a doua naștere: corpul se schimbă, prieteniile devin mai importante decât familia, iar întrebarea „cine sunt?” capătă o urgență nouă. Conflictele, ușile închise și tăcerile sunt, de cele mai multe ori, semnele acestei desprinderi, nu ale unui eșec.
Pentru părinți, este adesea momentul în care nu își mai recunosc copilul pe care l-au crescut și nu mai știu unde se termină protecția și unde începe controlul.
Arii de lucru
Retragerea și tăcerea
Adolescentul care nu mai vorbește, petrece ore în cameră sau pe telefon, răspunde monosilabic. Uneori este o retragere firească; alteori ascunde o suferință pe care nu o poate spune. Adolescentul are nevoie de un spațiu doar al lui; retragerea poate fi exact asta.
Anxietatea și presiunea
Școala, examenele, comparația permanentă pe rețelele sociale, frica de a nu fi la înălțime. La adolescenți, anxietatea se arată adesea prin corp: dureri de cap sau de burtă, insomnie, refuzul de a merge la școală.
Corpul și imaginea de sine
Un corp care se schimbă mai repede decât poate fi integrat, privirea celorlalți, comparația. Relația cu mâncarea și cu propriul corp poate deveni locul în care se exprimă o suferință mai ascunsă; atunci când e nevoie, lucrez împreună cu medicul.
Timiditatea
Adolescentul care roșește când e întrebat, care nu îndrăznește să vorbească în fața clasei sau să se apropie de cineva care îi place. În adolescență corpul se schimbă, iar privirea celorlalți capătă o putere nouă: adolescentul se simte privit tot timpul, chiar și atunci când nu este. Timiditatea nu e un defect și, de obicei, se domolește cu timpul. Merită însă ascultată atunci când îl ține departe de prieteni, de iubire sau de lucrurile care îi plac. Nu îl ajută să fie împins să „iasă din cochilie”; îl ajută să fie înțeles.
Conflictele cu părinții
Regulile, orele de întoarcere, școala, telefonul. Sub disputele de zi cu zi se află, de cele mai multe ori, aceeași întrebare: cât de liber poate fi adolescentul și cât de liniștiți pot fi părinții. Adolescentul are nevoie de adulți care să reziste conflictului fără să-l respingă și fără să cedeze; Winnicott insista asupra acestei capacități a părinților de a „supraviețui” adolescenței copiilor lor.
Îndrăgostirea și primele experiențe sexuale
Prima iubire este și prima dată când dorința se îndreaptă cu adevărat spre cineva din afara familiei. E intensă, totală, idealizată, iar o despărțire poate părea sfârșitul lumii. Primele experiențe sexuale aduc curiozitate, dar și presiune, rușine sau teama de a nu fi „normal”. Adolescentul are nevoie să poată vorbi despre toate acestea în siguranță, fără să fie judecat.
Prieteniile, dezamăgirile, grupul
În adolescență, prietenii devin de multe ori mai importanți decât familia. Grupul oferă o oglindă și o apartenență, un loc în care adolescentul încearcă cine este înainte de a ști. De aceea, o prietenie pierdută sau o trădare poate cântări cât o lume, iar teama de a nu fi acceptat poate împinge spre alegeri care nu-i aparțin și care, uneori, devin riscante.
Excluderea și bullyingul
A fi lăsat deoparte, ironizat sau hărțuit, la școală sau online, lasă urme adânci, pentru că atinge chiar întrebarea „am valoare pentru ceilalți?”. Mulți adolescenți tac, din rușine sau ca să-și protejeze părinții. În același timp, adolescentul care rănește are și el nevoie de ajutor. Adesea, în spatele agresivității se află gol, singurătate și rușine.
Adolescentul neurodivergent
ADHD, autismul, dislexia sau alte forme de neurodivergență capătă în adolescență o greutate nouă. Presiunea grupului și nevoia de a aparține îi fac pe mulți să încerce să pară „ca ceilalți”, cu un efort care îi epuizează. Alții, după ani în care au auzit că „nu se străduiesc”, ajung să se vadă drept „problema” familiei. Consilierea îl ajută pe adolescent să-și înțeleagă felul de a funcționa și să nu se mai simtă un „defect”. Atunci când e nevoie, colaborez cu medicul și cu școala. Neurodivergența →
Adolescentul supradotat
O minte care merge mai repede decât restul dezvoltării și o sensibilitate pe măsură. Mulți adolescenți supradotați trăiesc totul mai intens. Psihiatrul și psihologul Kazimierz Dąbrowski a numit această intensitate supraexcitabilitate și a descris cinci forme ale ei: intelectuală, emoțională, imaginativă, senzorială și psihomotorie. Această intensitate nu este o problemă de corectat, ci o parte din înzestrarea lor. Ea aduce însă și crize, care nu sunt doar semne că ceva nu merge; pot fi și începutul unei reorganizări interioare, prin care adolescenții își construiesc propriile valori. Consilierea îi însoțește în acest proces, ca intensitatea să devină resursă, nu povară. Supradotarea →
Performanța: studiu, vocație, competiție
Olimpiade, examene de admitere, clasamente. Pentru unii adolescenți, performanța devine singurul loc în care se simt valoroși. Presiunea nu vine doar din afară, ci și dintr-un ideal interior care cere mereu mai mult sau din teama de a nu greși. De aceea, blocajul poate să apară exact în momentul decisiv. Am jucat șah de performanță în copilărie și adolescență și știu cât de dureros se poate simți o medalie de argint. Știu cât de aproape stă plăcerea intensă a jocului de frica de a pierde, de a dezamăgi. Consilierea ajută ca plăcerea de a juca să fie mai puternică decât frica, iar competiția cu tine însuți să rămână o sursă de creștere, nu de suferință. Fiecare joc, câștigat sau pierdut, te poate învăța ceva neprețuit. Copilul care face performanță →
Adolescentul care suferă de o boală cronică
Când adolescentul suferă de o boală care necesită control permanent, nevoia sa de autonomie și de consolidare a stimei de sine poate intra în conflict direct cu limitările impuse de boală și cu tratamentul. Diabetul de tip 1 →
Dacă vă regăsiți aici, scrieți-mi →
Cui se adresează
- Adolescenților — un spațiu propriu, separat de părinți, în care pot vorbi fără ca totul să ajungă acasă
- Părinților — individual sau împreună, pentru a-și gândi propria neliniște și locul în relația cu adolescentul
Din ce se compune experiența mea
Sunt psiholog clinician și psihoterapeut psihanalitic în formare.
Cum decurge
- Îmi scrieți prin formularul de mai jos sau pe email. Câteva rânduri sunt suficiente; nu e nevoie să explicați totul.
- Vă răspund în 1–2 zile lucrătoare și stabilim împreună ora primei întâlniri.
- Prima întâlnire, de 45 de minute, la cabinet sau online, este dedicată înțelegerii situației. Abia apoi decidem împreună dacă și cum continuăm.
Cadrul de lucru
Ședințele au 45 de minute și se desfășoară la cabinet sau online. De obicei, încep cu o întâlnire cu părinții, apoi lucrez cu adolescentul. Ce spune adolescentul în ședințe rămâne între noi, cu excepția situațiilor în care siguranța lui este în pericol. Pentru adolescenții sub 18 ani, lucrul începe întotdeauna cu acordul părinților. Tarif: 250 lei / ședință.
Prima întâlnire
Scrieți-mi câteva rânduri despre ce vă aduce. Nu e nevoie să explicați totul.
Sau scrieți-mi direct la radutudorache@protonmail.com.
Consilierea psihologică nu înlocuiește consultul psihiatric atunci când acesta este necesar. În caz de criză acută, sună la 112.