Anxietatea, de la chimia creierului la trăirea interioară
Ce se întâmplă în corp când apare anxietatea, ce poți face de azi pentru corpul tău și de ce neliniștea are adesea rădăcini mai adânci.
Despre anxietate se vorbește astăzi tot mai des în termeni de chimie: serotonină scăzută, dopamină, „dezechilibru”. Aceste explicații conțin un adevăr. Anxietatea se petrece și în corp, iar grija pentru corp contează. Ele spun însă doar o parte din poveste. Textul de față încearcă să le pună pe amândouă la locul lor: ce știm despre creier și ce rămâne de înțeles.
Ce se întâmplă în corp
Când percepem un pericol, real sau imaginat, sistemul nervos pregătește corpul să reacționeze. Inima accelerează, respirația se scurtează, mușchii se încordează, digestia încetinește, atenția se îngustează. Reacția aceasta ne-a ajutat să supraviețuim. În anxietate, ea se declanșează prea des, prea intens sau fără un pericol vizibil, și nu se mai stinge ușor.
Neurotransmițătorii implicați
Neurotransmițătorii sunt substanțele prin care neuronii comunică între ei. Câțiva dintre ei au un rol important în felul în care trăim neliniștea:
- GABA „pune frâu” sistemului nervos. Încetinește activitatea neuronală și ajută corpul să se relaxeze. Multe medicamente anxiolitice acționează asupra lui, la fel și alcoolul.
- Noradrenalina susține vigilența și „aprinde” reacția de alarmă: bătăile rapide ale inimii, încordarea, starea de alertă.
- Serotonina participă la reglarea dispoziției, a somnului, a apetitului și a impulsivității.
- Dopamina este legată de motivație, de curiozitate și de plăcerea anticipării. Lipsa ei se simte ca lipsă de elan.
- Endorfinele atenuează durerea și aduc o senzație de bine, de exemplu după efort fizic sau după un râs sănătos.
Mai mult decât un „dezechilibru chimic”
Ideea că anxietatea sau depresia ar fi cauzate pur și simplu de lipsa unei substanțe, de pildă a serotoninei, a fost larg popularizată. Cercetările (Moncrieff și colab., 2022) nu o susțin în această formă simplă. Imaginea pe care o avem astăzi este mai complexă.
Chimia creierului influențează felul în care trăim, iar ceea ce trăim o modifică la rândul său. Relațiile, pierderile, stresul de durată și experiențele din copilărie lasă urme în felul în care creierul răspunde la pericol. Eric Kandel, neurolog și psihiatru laureat al Premiului Nobel, a arătat că învățarea și experiența schimbă conexiunile dintre neuroni. Influența merge deci în ambele sensuri. De aceea și o relație terapeutică poate schimba, în timp, nu doar ce gândim, ci și felul în care corpul reacționează.
Când anxietatea este intensă, tratamentul prescris de un medic psihiatru poate fi un sprijin real. Medicația și lucrul psihologic nu se exclud, ci de multe ori se completează. Medicația poate scădea intensitatea simptomelor suficient cât să devină posibilă gândirea despre ele.
Ce poți face pentru corpul tău
Câteva obiceiuri simple susțin echilibrul sistemului nervos:
- Mișcarea regulată. Efortul fizic constant este unul dintre cele mai bine documentate mijloace de reducere a anxietății. Mersul alert, înotul, dansul sau alergarea ușoară sunt suficiente. Regularitatea contează mai mult decât intensitatea.
- Somnul. Orele regulate de culcare și de trezire stabilizează dispoziția. Lipsa de somn amplifică reacțiile de alarmă.
- Lumina naturală, mai ales dimineața. Ea reglează ritmul zi–noapte și susține producția de serotonină.
- Respirația lentă. Expirul prelungit activează sistemul nervos parasimpatic, cel care calmează corpul. Yoga și meditația lucrează în același sens.
- O alimentație variată. Proteinele din carne, pește, ouă și leguminoase furnizează triptofanul și tirozina, aminoacizii din care se formează serotonina și dopamina. Contează și legumele, fructele și alimentele fermentate.
- Mai puțină cafeină și mai puțin alcool. Cafeaua în exces poate produce palpitații și neliniște greu de deosebit de anxietate. Alcoolul calmează pe moment, dar anxietatea revine adesea mai puternică a doua zi.
- Plăcerea și apropierea. Muzica, râsul, natura și timpul petrecut cu oameni dragi nu sunt un lux, ci o formă de reglare.
Orice supliment se ia doar după discuția cu medicul.
Când grija de sine nu este suficientă
Poate că dormi, te miști și respiri corect, iar neliniștea rămâne. Asta nu înseamnă că ai greșit ceva. Înseamnă, adesea, că neliniștea vine din altă parte.
Freud a pornit ca neurolog. La începutul carierei credea că anxietatea este o tensiune acumulată în corp, care nu își găsește descărcarea. Spre finalul vieții a scris chiar că într-o zi am putea influența direct viața psihică prin substanțe chimice. Și totuși, observația lui cea mai durabilă a mers în altă direcție. În 1926, el descrie anxietatea ca pe un semnal: un avertisment pe care psihicul și-l dă atunci când ceva dinăuntru amenință să iasă la suprafață.
Acel „ceva” poate fi o dorință pe care nu ne-o permitem, o furie pe care nu o putem exprima, o pierdere pe care nu am jelit-o sau o frică veche, din copilărie, trezită de o situație de acum. Anxietatea apare adesea tocmai acolo unde aceste trăiri nu au încă un nume. De aceea tehnicile de liniștire, oricât de utile, nu ajung întotdeauna la sursă. Ele calmează alarma, dar nu ne spun de ce sună.
Ce schimbă cu adevărat anxietatea
Schimbarea profundă vine rareori din lupta cu simptomul. Ea vine din înțelegerea lui. Neliniștea își pierde din forță când își găsește cuvintele și povestea. Multe anxietăți se liniștesc când o pierdere veche poate fi, în sfârșit, jelită. Iar emoțiile greu de suportat devin, treptat, emoții care pot fi simțite și gândite. Toate acestea se întâmplă cel mai bine într-o relație: în prezența cuiva care ascultă cu atenție, fără grabă și fără judecată.
Grija pentru corp și căutarea sensului nu sunt căi opuse. Corpul odihnit și mișcat suportă mai ușor drumul spre interior. Iar ceea ce înțelegem despre noi înșine se vede, în timp, și în felul în care respirăm, dormim și trăim.
Dacă neliniștea îți ocupă tot mai mult din viață, poți afla mai multe despre consilierea pentru anxietate sau îmi poți scrie direct. Consilierea psihologică nu înlocuiește consultul medical sau psihiatric.
Dacă vrei să vorbim
Scrie-mi câteva rânduri despre ce te aduce. Nu e nevoie să explici totul.
Sau scrie-mi direct la radutudorache@protonmail.com.